Taina Botezului

Botezul este întâia taină a Bisericii, fundamentală și indispensabilă pentru mântuire. Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune că “dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă și chemarea Sfintei Treimi, cel ce se botează împărtășește harul lui Dumnezeu care șterge urmările păcatului strămoșesc (și celelalte păcate săvârșite dacă cel ce se botează este adult), și primind numele lui Hristos devine membru al Bisericii, membru al Împărăției lui Dumnzeu.

După naștere

După naștere, până la botezul pruncului, rânduiala bisericii include slujbe pentru mamă și copil. Aceste slujbe se oficiază: în ziua întâi după naștere, în ziua a opta (când se pune numele pruncului), si la 40 de zile după naștere, când se face și intrarea în biserică a mamei.

Pentru a se pregăti pentru Botez, părinții trebuie întâi să vorbească cu preotul, care le va explica, atât lor cât și nașilor, slujba Botezului și va putea să răspundă la intrebări de ordin practic în legătură cu slujba. Acestă discutie este un moment bun și pentru a verifica calendarul de slujbe și activități al parohiei, astfel încât să se poată fixa o dată pentru Botez.

Este bine ca părinții să caute să boteze pruncul cât de repede posibil după naștere, astfel încât acesta să devină membru al Împărăției lui Dumnezeu și al comunității Bisericii.

Alegerea nașilor și rolul acestora

În Biserica Ortodoxă, nou-născuții sunt botezați prin mijlocirea și participarea nașilor, care sunt persoane adulte. Cei ce doresc să fie nași la un Botez sau Mirungere trebuie să fie creștini-ortodoși în bună rânduială și susținători ai parohiei lor.

În Biserica Ortodoxă nașii de botez au un rol foarte important în viața copilului. Acest rol nu este limitat doar la perioada copilăriei, ci continuă și în viața adultă (*Botezul este doar inceptul). Nașul face mărturisirea de credință în locul și în numele pruncului, nașul devine garant al acestuia înaintea lui Dumnezeu că va fi cresut în credința creștină ortodoxă și că va fi un bun creștin. Alături de părinți, nașul este dator să îl învețe pe finul său adevărurile credinței creștine ortodoxe, să îi fie model și îndrumător în viață.

La Botez, nașii își asumă, pentru întreaga viață, responsabilitatea de a purta de grijă vieții spirituale a finilor!
Nașii au responsabilitatea de a susține și întări viața spirituală a finilor lor, pentru ca aceștia să devină buni creștini ortodocși. Aceasta implică următoarele: să meargă la biserică cu finii lor, să se roage pentru ei și cu ei, să îi învețe despre credința ortodoxă, etc. Datorită acestei relații speciale dintre nași și fini, cei aleși ca nași trebuie să reprezinte niște repere morale și exemple concrete pentru finii lor.

În Biserica Ortodoxă nașii trebuie să fie ei înșiși botezați ortodox, pentru că ar fi nepotrivit ca cineva care nu este creștin ortodox să fie responsabil cu îndrumarea unui copil în credința Ortodoxă.

*Recomandăm nașilor să se spovedească înainte de Botez, și să se împărtășească împreună cu copilul nou-botezat, fie în ziua botezului, fie în duminica imediat următoare.

Dacă se va boteza o persoană adultă, nu este obligatorie participarea nașului (dar se recomandă prezența acestuia la botez), însă este totuși obligatorie inițierea celui ce urmează să fie botezat în credința ortodoxă trecând prin perioada catehumenatului.

NU pot fi nași de botez:

– cei ce sunt de altă credință: evrei, musulmani, romano-catolici, greco-catolici, luterani, baptiști, penticostari, etc.

– cei care nu mai sunt în comuniune cu Biserica Creștin-Ortodoxă.

– Nu pot fi nași părinții copilului.

Lucrurile necesare la BOTEZ

• certificatul de nastere al copilului

• o lumânare de botez

• o cruciuliță cu lanț pentru copil

• hainuțe noi (de preferat de culoare albă) pentru a fi purtate după botez

• o pânză albă/crișma

• un prosop mare alb pentru copil (este indicat chiar și o păturică)

• o sticlă cu ulei de măsline

• 3 lumânări mici pentru pus la cristelniță

• donația pentru biserică, din care se vor acoperi cheltuielile cu utilitățile, întreținerea și susținerea activității bisericii.

Explicarea slujbei Sfântului Botez

a. Care este rânduiala la primirea catehumenului, înainte de Botezul propriu-zis?
Rânduiala la primirea catehumenului se face în fața ușilor bisericii, în pridvor, înainte de slujba Botezului, deoarece cel nebotezat nu e mădular al Bisericii și nici cetățean al cerului ale cărui uși ni le deschide numai Botezul. Această rânduială constă în exorcismele rostite de către preot, urmate de lepădările de vrășmașul mântuirii noastre și împreunarea cu Hristos la care se angajează nașul, ca garant în fața lui Dumnezeu.

b. Care este prima parte a slujbei Botezului?
Este sfințirea apei pentru botez printr-un lung șir de cereri (ectenie) și o frumoasă rugăciune în care preotul se roagă pentru sine însuși, ca Dumnezeu să-i ajute să săvârșească cu vrednicie Sfânta Taină, pentru cel ce se botează și pentru sfințirea apei prin harul și puterea Sfântului Duh.

c. Care este a doua parte a slujbei Botezului și ce simbolizează ea?
Este ungerea celui ce se botează cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la mâini și la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat atunci de către preot, printr-o rugăciune deosebită, și din el preotul toarnă în apa botezului, de trei ori, cruciș.
Ungerea înseamnă mai multe lucruri:

• Untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semnul milei și al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul a fost izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin adusă de porumbel lui Noe, era semnul împăcării mâniei dumnezeiesti și al izbăvirii din potop (Fac. 8, 11). Căci apa potopului a fost preînchipuirea Botezului, precum ne învață Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preînchipuia pe Duhul Sfant.

• Ne aduce aminte de ungerea în Legea veche a arhiereilor, împăraților și proorocilor, de ungerea a Însuși Mântuitorului, „Unsul Domnului” și la care ne-a făcut și pe noi părtași, căci însuși numele de „creștin” vine de la cuvântul grecesc Χριστος, care înseamnă „uns”.

• Ungerea închipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea și învierea împreună cu Hristos.

d. Care este a treia parte a slujbei Botezului?
A treia și cea mai de seamă parte a slujbei Botezului este însăși săvârșirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului de către preot în apa sfințită din cristelniță, cu cuvintele: «Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele), în numele Tatălui (la întâia afundare) și al Fiului (la a doua afundare) și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).
Această întreită afundare arată pe de o parte temeiul credinței noastre în Sfânta Treime, iar pe de alta închipuie cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12, 40); prin afundarea în apă se închipuie moartea noastră pentru viața în păcat, de până aici, și îngroparea noastră împreună cu Hristos; iar prin ieșirea din apă se închipuie învierea noastră împreună cu El, pentru viața cea nouă întru Hristos.

e. Când se săvârșește a doua Taină, adică Ungerea cu Sfântul Mir?
În Biserica Ortodoxă această Sfântă Taină se împărtășește creștinului imediat după Botez. De aceea, rânduiala ei nu alcătuiește o slujbă aparte, ci e unită cu aceea a Botezului, ca o prelungire a ei.
După săvârșirea Botezului, preotul citește îndată o rugăciune în care roagă pe Dumnezeu să învrednicească pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir și de împărtășirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, făcându-i semnul crucii: la frunte, pentru sfințirea minții și a gândurilor; la ochi, nări, gură și urechi, pentru sfințirea simțurilor; la piept și pe spate, pentru sfințirea inimii și a dorințelor; la mâini și pe picioare, pentru sfințirea faptelor și a căilor creștinului.
Ungerea aceasta este semnul darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut asupra Mântuitorului și asupra Sfinților Apostoli și Care acum ni se dă și nouă, după botez, în chip nevăzut.

f. Care sunt părțile următoare ale slujbei?
Înconjurarea mesei botezului, spălarea pruncului și tunderea părului.

g. Cum se săvârșește și ce semnifică înconjurarea mesei botezului?
Slujitorii, împreună cu nașul și pruncul, înconjoară de trei ori cristelnița și masa pe care este Sfânta Evanghelie, cântând imnul: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Aliluia”, luat din Epistola Sf. Apostol Pavel către Galateni (3, 27).
Această înconjurare în formă de horă este semnul bucuriei Bisericii pentru primirea în sânul ei a unui nou credincios al lui Hristos. Dupa aceasta, se citește Apostolul din epistola către Romani (6,3-11), în care Sfântul Apostol Pavel arată însemnătatea și efectele botezului, apoi Evanghelia de la Sfântul Matei (28, 19, 20), in care se cuprind cuvintele cu care Mântuitorul a întemeiat Taina Botezului.

h. Cum și pentru ce se face spălarea pruncului, după ce a fost uns cu Sfântul Mir?
După ce preotul rostește mai multe rugăciuni pentru păstrarea neștirbită a darurilor Botezului și Sfântului Mir în noul botezat, udă în apă fașa pruncului și stropește întâi fața acestuia, apoi spală toate locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, stergând astfel Mirul rămas.

i. Cum și pentru ce se face tunderea părului la cel ce se botează?
După alte rugăciuni, preotul taie cruciș câteva fire din creștetul pruncului și le pune în cristelniță rostind cuvintele: «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!». La popoarele vechi, părul capului era privit ca un semn al puterii și tăriei bărbătești (Jud. 16, 18-20); de aceea tunderea lui închipuie predarea desăvârșită a noului botezat în stăpânirea și sub ascultarea lui Dumnezeu, întru Care s-a botezat și Care-i este de acum cap sau conducător. Fiind facută crucis, tunderea e și pecetea lui Hristos; iar întrucât părul este un produs al trupului, tunderea lui alcătuiește și o jertfă a trupului omenesc, adusă lui Hristos.

j. Împărtășirea noului botezat
Preotul împărtășește pe prunc cu Sfintele Taine din fața ușilor împărătești, căci aceasta este sfârșitul și coroana Tainelor; prin ea noul creștin se unește desăvârșit cu Hristos, devenind astfel mădular deplin și adevărat al Bisericii, Trupul lui Hristos.