Sfantul Macarie cel Mare
Icoana pictata la
Manastirea Bucium, Iasi
Tropar
  • Asculta Radio Trinitas
  • Asculta Ortodox Radio

Fii Ctitor

"Daca exista un sat care nu are biserica si se doreste ridicarea uneia, bun lucru si buna ravna este aceasta. Sa nu cauti numai calcule matematice. Apuca-te de lucru si va costa mai putin decat sumele auzite. Dumnezeu, din iubire pentru localnicii lipsiti de biserica si pentru sfintii ce vor fi alesi ocrotitori, vor zidi si vor plati pentru tine".

Iata un indemn colectat din blogosfera crestina, indemn care ni se potriveste si noua, orasului/regiunii fara biserica, de aici, din nordul Angliei.  Un sfat demn de paginile Sfintilor Parinti din vechime... Si daca ne uitam mai atenti in jur, cam asa stau lucrurile: Dumnezeu, mai dinainte isi randuieste ctitorii pentru locasurile de inchinare. Fiecare ctitorie - de la umila bisericuta din satul imbatranit pana la frumoasa si mareata catedrala de la oras - isi are o istorie a ei, unde se vede cum Dumnezeu a purtat si poarta de grija de Casa Sa si Poarta Cerului, adica de biserica Sa de pe pamant. Si acest lucru se repeta mereu. Intrebat fiind de catre ucenicii sai de ce a ingaduit Dumnezeu ca schitul de lemn de la Agapia sa arda din temelii, parintele Cleopa le-a raspuns:

"Pentru pacatele noastre si pentru ca sa se reinnoiasca ctitorii!"

Asadar, din timp in timp, ctitorii se reinnoiesc. Se reinnoiesc cu cei pe care Dumnezeu ii randuieste. Se ridica biserica (sau se cumpara, in cazul nostru, si se repara), se infrumuseteaza cu podoabele cuvenite Miresei lui Hristos, si se sfinteste. Prin actul sfintirii o daruim lui Dumnezeu, Cel care ne-a ajutat sa o si ridicam.

Iar de acum, ctitorii raman sa fie pomeniti la litaniile Bisericii: "Pe fericitii si de-a pururea pomenitii ctitorii acestui sfant lacas, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa!"

Fericit esti tu, suflete, caci mic sau mare fiind, sarac sau bogat, simplu sau  educat, te-ai invrednicit sa fii pomenit astfel!

Pentru ctitorirea bisericii noastre am infiintat o Fundatie, "Saint Makarios The Great Ecclesiastical Trust" si am deschis un cont la banca NatWest in care se pot face donatii. Pentru a afla detalii despre cum puteti face donatii va rugam sa vizitati pagina Fundatia sau sa contactati unul dintre administratori la adresa de email sfmacarie@gmail.com.

Comunitatea in Diaspora

In diaspora, rolul Bisericii este multiplu. Dincolo de lucrarea sfintitoare a Tainelor, prin care Biserica este prezenta in viata credinciosilor ei din leagan si pana la mormant, Bisericii ii revine si sarcina de a fi centrul comunitatii.

Lucrul acesta devine benefic - spiritual vorbind – numai atunci cand ideea de comunitate nu este confundata cu aceea a unui "club" de duminica, ci cand comunitatea este perceputa ca o familie mai mare, grupata in jurul rugaciunii in comun din Biserica si angajata intr-o viata crestina cat se poate de serioasa. Indiferent de motivul care ne-a determinat sa luam crucea emigrarii, sentimentul instrainarii de pamantul in care ne-am nascut se poate naste pana si in cea mai impietrita inima, putand  genera in timp sentimentul lipsei de identitate.

La acest moment de rascruce pentru cel care se simte fara identitate, rolul Bisericii poate fi unul major. Slujbele tinute in limba materna si rugaciunea in comun cu cei de un neam poate conduce pe cel aflat intr-o astfel de stare, la descoperirea adevaratului rost a ceea ce ignorase atat de mult acasa: bisericuta din cartier si preotul ei, manastirea de la marginea orasului, inchinarea la icoane, cartile cu continut duhovnicesc, clopotul si toaca auzite in zi de duminica sau sarbatoare, spovedania din posturi... toate laolalta.

Pentru cei mai multi, a fi la Biserica in contextul diasporei presupune un efort: efortul de a o cauta, de a o gasi, efortul de a se integra in comunitate, efortul de a bate amar de drum, poate sute de kilometri, pentru a o cerceta cat mai des pentru propriul folos sufletesc. Dar si bucuria este pe masura lucrului cautat, lucru valabil oriunde in lumea aceasta:

 

"In tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul".(Psalmul  102, ultimul verset)